marți, 21 decembrie 2010

Meridian 2010: Clar Clarino


Cu aceasta ocazie debuteaza colaborarea Contemporaniei cu alti tineri compozitori si muzicologi - sa speram, din ce in ce mai multi! Am inceput cu Cristina Uruc, o talentata (si frumoasa) compozitoare, studenta in anul I la Master la U.N.M.B. Multumim, Cristina!

În cea de-a şasea zi a Festivalului „Meridian”, pe scena sălii „George Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, am avut ocazia de a asista la un concert oferit de cel mai tânăr ansamblu prezent în festival: Ansamblul CLARINO, condus de excepţionalul clarinetist şi profesor Emil Vişenescu.
Format din foşti şi actuali studenţi ai clasei de clarinet din UNMB, ansamblul CLARINO a interpretat cu profesionalism cele trei lucrări compuse special pentru ei de compozitorii Mihai Murariu, Vladimir Scolnic şi George Balint.

Structurată în trei părţi, lucrarea lui Mihai Murariu, „Alternative” pentru cvartet de clarinete în Sib, ne propune o lume cu mai multe faţete construită într-un mod unitar şi cu un discurs muzical extrem de bine articulat: ludic, mecanic, liric, culoare. O lucrare deloc uşor de interpretat datorită momentelor „mecanice” în care coordonarea instrumentiştilor este vitală pentru coerenţa şi fluxul lucrării. Compozitorul Mihai Murariu ne-a dezvăluit şi ce-a de-a treia calitate a sa: pe lângă cele de pianist şi compozitor, cea de dirijor, Mihai Alexandru Bădiţă, Radu Stan, Mihai Rebac şi Claudiu Danciu sincronizându-se perfect sub îndrumearea sa.

A doua lucrare din program a aparţinut compozitorului Vladimir Scolnic. „www.clarinet.net for a network of clarinet performers octet” i-a adus în scenă pe toţi cei opt componenţi ai ansamblului CLARINO conduşi de această dată de Emil Vişenescu. Omofonie, energie interioară, tensionări suspendate, structuri articulate conjunct, un discurs muzical continuu, fluent.

„Un singur copac şi atâtea păsări” – o lucrare complexă semnată George Balint, pentru octet de clarinete, percuţie, recitator şi bandă. O muzică programatică, descriptivă, cu adevarat frumoasă, ce a însoţit perfect textul scris de către însuşi compozitorul piesei. O poveste a unui copac solitar care adăpostea şi ocrotea între ramurile sale „atâtea păsări”, spusă de o voce care, dacă închideai ochii, te traspunea în mijlocul naturii, putând lesne să te imaginezi copac sau pasăre..sau vânt – actorul Eusebiu Ştefănescu. Percuţionistul Alexandru Matei – extraordinar, ca de obicei.

Nu ştiu dacă a fost întâmplător sau nu, dar imediat ce am citit titlul lucrării am făcut o analogie: „Un singur copac...” – Emil Vişenescu „...şi atâtea păsări” pe care le îndrumă în „zborul” lor cu dragoste şi profesionalism - Robert Preduţ, Mihaela Bărbuceanu, Claudiu Danciu, Mihai Bădiţă, Radu Stan, Alexandru Avramovici, Constantin Urziceanu, Mihai Rebac.

Cronica de CRISTINA URUC

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Meridian 2010: Meditatie dinamica

Ermetismul aparent al muzicii noi i-a indepartat pe multi amatori de cultura spre orice alt domeniu artistic, mai putin cel muzical. Sa fie oare vorba de o dificultate a perceptiei sporita in cazul artei sunetelor care-l sperie pe omul recent, traitor in anii vitezei si a surfingului pe internet? Sa fie oare vina acelor autori mult prea putin procupati de comunicare - acest dat fundamental al muzicii - si prea mult de admiratia confratilor de breasla, dintre care multi atinsi de boala snobismului? Sa fie oare lipsa de discernamant care caracterizeaza in general lumea muzicala contemporana romaneasca, unde se programeaza orice fel de muzica, cantata oricum, fara nici un respect pentru public, conform dictonului "las' ca merge si-asa!" ? Probabil ca toate aceastea si mai multe, insa expresivitate, traire, catharsis si chiar "frumusete" (in sensul ei "clasic") se gasesc totusi din plin in muzica noua, si cu putina rabdare si noroc - pentru neofitul care nu stie inca unde sa caute exact - poate fi gasita si in festivaluri precum Meridianul nostru sau Saptamana Internationala din mai.

Problematica receptarii, precum si o atractie pentru multitudinea de posibilitati pe care le ofera o abordare mai putin "clasica" a muzicii, i-a facut pe unii compozitori - din ce in ce mai multi - sa se indrepte catre domeniul sincretic al comunicarii intre diverse arte - sonore sau vizuale, acustice sau electronice. Unul dintre acesti compozitori este Mihaela Vosganian, co-fondatoare, de altfel, a grupului Inter.Art impreuna cu mai vechea sa colaboratoare, cunoscuta coregrafa Liliana Iorgulescu. Cel mai recent spectacol al compozitoarei a avut loc pe 17 decembrie, la Studioul de Opera al U.N.M.B.. El se numeste Dynamic Meditation, o fericita imbinare de muzica live, live electronics, dans, video si live video, precum si elemente de teatru si teatru muzical. In spectacol, compozitoarea a incercat sa isi exprime, prin limbajul artistic, propriile trairi spirituale, fiind chiar ea unul dintre performeri (alaturi de fiica sa).

In afara de aceasta latura evident subiectiva a nasterii spectacolului, el poate fi interpretat si ca o meditatie asupra desacralizarii lumii actuale: cum mai putem accede la Sacru in mijlocul forfotei zilnice, a cotidianului care ameninta sa ne inghita definitiv? Prin muzica, pare a ne raspunde Mihaela Vosganian, care si-a structurat in mod inteligent spectacolul in 10 momente diferite, 10 etape ale meditatiei, ale traseului initiatic - prin care trec toti cei ce participa, activ sau pasiv, ca performer sau ca simplu spectator, la ceea ce se intampla pe scena:

1. In spate, orasul cu strania sa muzica de claxoane si frane, forfota urbana ce se tranforma treptat in muzica de pe banda. In fata, cele doua initiate, in pozitie de rugaciune/prosternare.
2. Se intra treptat in transa,prin pulsatie si respiratii ritualice. In sala, trei dansatori capata treptat viata.
3. Interventii vocale invocationale si percutii orientale pe banda.
4. Reapare urbanul ca fundal, de aceasta data "luminat".
5. Joc - cele doua initiate ii anima sau impietresc pe dansatori prin Sunet: diverse jucarii. Descindere inapoi in timp, in universul copilariei.
6. Pe o pulsatie de ceas - timpul - are loc un dans senzual, lent, preluat pe proiectia video.
7. Se reintra, prin dans, in transa
8. Dans ritual, circular
9. Exorcizare a materiei - cu tente metal.
10. Proiectie video stranie, introspectiva: un om isi priveste propriile amintiri. Cei de pe scena sunt purificati de un vesmant alb.

Am apreciat in mod deosebit eficienta cu care acest spectacol de o ora a fost dozat pentru a-si pastra calitatile "de transa" dar si pentru a nu plictisi. Muzica, desi de un profesionalism si de o calitate neindoielnica, a fost "de spectacol": diversa insa mentinand o anumita structura/sonoritate de ansamblu destul de mult pentru ca schimbarile bruste sa nu incarce perceptia, deja impartita intre mai multe planuri surapuse.

Felicitari tuturor celor implicati! si anume:
Mihaela Vosganian (muzica, concept dinamic, performer)
Armine Vosganian (performer)
Calin Grigoriu (chitara electrica), Costin Petrescu (percutie midi)
Anda Cruceru (regie, video)
Catalin Cretu (live video)
Liliana Iorgulescu (coreografie, dans), Andreea Duta si Vlad Iachim (dans)
Raluca Ghideanu (scenografie), Stefania Maria Brad (costume)

miercuri, 15 decembrie 2010

Meridian 2010: Profil(uri)

Profesionalism si placere: placere de a canta, placere de a oferi, placerea de a cotrobai dupa sens si dupa expresivitate in structurile cateodata ermetice ale muzicii noi, placere dublata de respectul fata de compozitor si fata de public, respect concretizat in calitatea interpretarii. Ansamblul PROFIL, desi inca "tanar", are o coeziune si o valoare certa, incontestabila, aceasta datorita calitatii individuale a fiecarui dintre muzicienii care il alcatuiesc, datorita pasiunii si implicarii intemeietorului si directorului sau artistic, compozitorul Dan Dediu si, mai ales, dirijorului Tiberiu Soare - a carui inteligenta muzicala ascutita a inceput sa fie recunoscuta deja si pe plan international.

Nu e de mirare, deci, ca evenimentul din aceasta seara, concertul sustinut la Universitatea Nationala de Muzica, nu a dezamagit. M-a/ne-a bucurat faptul ca si muzica interpretata a fost la inaltime, cu unele exceptii (pe care nu le-am mentionat in cronica).

Profil abstract: Carmen Carneci, "exil secund" pentru septet. Muzica gestuala, un flux alcatuit din discontinuitati, "colorat" cu multa sensibilitate de sonoritati noi ale instrumentelor si de mici instrumente de percutie distribuite interpretilor.

Profil liric: Dan Dediu, "Latebre". Un trio in trei parti cladit pe un suvoi melodic de o cantabilitate rara in muzica noua, un cantus planus orientalizat, apoi liricizat, apoi transformat in pesrev ludic, energic. O muzica extrem de frumoasa, dar si plina de "vana", intrerupta din loc in loc de stranii interventii violente sau distorsionate, ce deschideau porti spre o noua dimensiune a discursului - incadrabil in "postmodernism". O premiera in Romania a unei lucrari pe care sper sa o reauzim cat de curand.

Videoclipul realizat de artistul video Mihai Cucu:


Profil ludic: Mihai Maniceanu, "Invitatie la vals", cvartet. Tot o directie postmoderna, mai pronuntata: distorsionarea foarte simpatica si bine facuta a unui vals de Chopin (mai precis, cel in do diez minor, op.64 nr.2). Pe de o parte, reinterpretarea unui gen perimat, anacronic, in viziunea omului modern, sarcastic, bascalios, insa si usor nostalgic; o revizuire a sarmului valsului. Pe de alta parte, exorcizarea de catre compozitorul Maniceanu a unor obsesii ale pianistului Maniceanu - care la final tranteste exasperat capacul pianului (spre disperarea, probabil, a recuziterului Salii Enescu).



Profil dramatic: Diana Simon, "Septet". O lucrare plina de forta si muzicalitate, in care omofoniile alterneaza cu obsesii repetitive pe terte mici, intr-un flux extrem de logic si bine scris ce curge spre un final neasteptat, o condensare a energiei intr-un solo de pian (interpretat chiar de compozitoare), o reverberatie, o purificare a materialului precedent. O lucrare ce demonstreaza o logica a devenirii muzicale foarte bine stapanita: fara a fi deloc previzibil, tot ceea ce se intampla este natural, decurge firesc din ce a fost.

Bravo compozitorilor, bravo Tibi Soare si bravo PROFIL: Ana Chifu (flaut), Cosmin Sperneac (oboi), Emil Visenescu (clarinet), Gabriel Sava (fagot), Florin Pane (trombon), Alexandru Sturzu (percutie), Adriana Maier (pian), Diana Mos (vioara), Marian Movileanu (viola), Eugen Bogdan Popa (violoncel), Dinu Petrache (contrabas) - i-am enumerat numai pe cei care au cantat in aceasta seara.

Si putin Chopin, asa, de incheiere:

vineri, 10 decembrie 2010

Flaconul cu Fantasme



La 2 zile dupa Icarynth, tot intrarea libera :)
be there!

Icarynth


Intrarea libera.
Va asteptam cu drag!
SeduCant

duminică, 5 decembrie 2010

Vioara si pian la Ateneu

Miercuri, 8 decembrie 2010, la Ateneul Roman, Sala Mica, orele 19:00,va avea loc un concert de muzica romaneasca dedicat viorii si pianului. Interpretii, ca si compozitorii, sunt dintre cei mai buni: violonista Diana Mos, o prezenta constanta in toate evenimentele ce promoveaza muzica noua - si, intotdeauna, o garantie a calitatii -, este "insotita" muzical de pianistele Adriana Maier, la fel de activa, si Valentina Sandu Dediu - cea din urma, un muzician cu multipla formatie, fiind si o foarte respectata muzicoloaga si profesoara.

In program:

Pascal Bentoiu - Sonata pentru vioară și pian
Nicolae Brînduș - Bowstring pentru vioară solo
Tiberiu Olah - Sonatina pentru vioară și pian
Dan Dediu - Un Bestiar mitologic pentru vioară și pian
1. Griffon
2. Inorog
3. Mandragora
4. Sfinx
5. Hipogrif
6. Dragon